De când ne știm vorbește încontinuu
a venit la mine și a început să vorbească
ca pentru a ascunde natura sa animalică,
criminală stau în fund pe preșul din fața
ușii și plâng, îți este prietenă te va junghia
mai devreme sau mai târziu, tata pe fiu,
fiică pe tata și pe mama chiar și numai
în vis ‒ femeia își poartă părul lung
pe picioarele mele care se înmoaie ca ceara
mâinile mele pornesc în căutarea lucrurilor
pierdute, împărăția mea e părul ei tăiat
pe picioare, ochii mei urmăresc veșmintele
ei care fug undeva urechea deschisă ascultă
liniștea gravă a morții, în adânc se mișcă
milioane de mâini, de picioare, de capete,
dar ea mie mi-a pus mâna în creștet.
No comments:
Post a Comment