Acești popi cu zâmbet de țață lăută
cu leșie nu găsesc de cuviință să facă,
să salveze osândiții – osândindu-se.
Se plimbă prin bisearici ca printre grajduri
negre amintindu-ne unele fragmente
din viața Mântuitorului, uitând să ne spună
că moartea nu-i o eliberare. E posibil
ca Hristos să fi murit pentru cineva,
dar cu siguranță nu pentru acești popi
libididnoși, nesățioși cu moacă de hatmani.
O femeie îndoliată vestește prin suferințele ei
sângele care se va vărsa. În ochii lor stă scris
ca pe lespede de mormânt: ”Dreace, dă și mie
un leu!”
No comments:
Post a Comment