Cum să treci printre oameni,
blocuri de conformism care-ar vrea
să te ucidă în carne și oase
și să te ascunzi în Dumnezeu
cum se ascunde El în adâncul tău ‒
port în mine un vid, un pustiu
înfiorător care se lățește.
Acolo stăpânești totul. Acolo e
numai tăcere. Am mers prea repede.
Nu suntem oameni. Am luat
asupra noastră nefericirea lumii,
dar numai în aparență și aceasta
e o trufie care va fi pedepsită:
ciuma se strecoară în umbră.
No comments:
Post a Comment