Voci băloase, hârâite, clăfănoase
fâsâite, mulțumite pătrund
ca printr-un ventilator ce împroașcă
căcat: ”Ucraina, bombe pentru Ucraina
tancuri pentru Ucraina, ceapă și usturoi
pentru Ucraina. Ucraina zidește ceva
minunat derimoiadnaia derimokratia,
termoiadernaia svoboda din care
se va servi toată lumea democratică,
o mâncare din care încă nimeni n-a gustat
printre atâtea lucruri noi.” Vocile se screm
ca și cum s-au cîcat în pat de plăcere
striviți de această inutilă povară.
Cui îi trebuie Ucraina? Nici măcar
copiilor ei nu-i trebuiește. Toți fug
ca potârnichile nici chiar Universului,
nici măcar lui Dumnezeu, dar vocile
se screm tot mai tare fâsâie ca o bombă
înainte să explodeze.
No comments:
Post a Comment