Mâini cuprinse de labele canibalilor,
buze aprinse de sete și unse cu catran
de bandiții din haitele de partid, cu noi
respiră iadul și câini nenumărați,
nenumiți trag cu colții din carnea noastră
cu noi respiră prisma Universului lumină
a revărsatului de zori roua sângelui tronează
regină-n vârful firelor de iarbă. Noi ne refugiem,
fugim de canibali dincolo de toate peșterile
dincolo de spațiu și timp, dincolo de noi înșine,
iar câinii trag cu boturile lor neantul scămoșat.
No comments:
Post a Comment