***
Câinii morții mănâncă macaroanele
morților zidiți în beciuri și
aziluri‒mormânt ‒ o fac cu avânt
cu zel, cu grabă mare ‒ să scăpăm
de stârvuri nebune! ‒ ca să vadă
umedele beciuri ce se deschid celor
orbi și hrăpăreți, toți nebunii
de această vârstă, ticsiți ca-n saci
în azile au trăit în fărădelege
și progeniturile lor îi îngroapă
de vii nerăbdători să le posede
moștenirea ‒ nefârtate le spune:
”Scapă de babaci fără sânge și nu
fi prea blând cu soția ta, și nu-i
încredința toate gândurile tale...”
Și canibalul naiv îi pupă mâna
și pornește pe cărarea crimelor
în serie. Tatăl creează pe loc alte
ființe în locul celor căzute, numărul
lor să rămână același și canibalul
seara în pat ucide o muscă pentru
iubita sa și musca îl face fericit.
No comments:
Post a Comment