***
Sunt oameni atât de nefericiți
că nici măcar n-au trup cantitativ
modul e sus, aud lovituri de ciomag
în oase: își dau silința să demoleze
motivele ce-i fac să-și golească
destinul, să fie ei înșiși ies din
pielea lor, îi aud râcâind sarcofagul
în care se nasc urcând prin propria
moarte, sunt smulși din somn
sunt izgoniți din el: conștiința
este un exil. Doar inconștiența
este un paradis, o patrie unde
mental aduni suspine.
No comments:
Post a Comment