***
Când te îmbibi de acest
nimic pân’ la beție
ca fumul de țigară înghițit
de aer, năuc îți vine
s-o rupi cu toate să ieși
afară înnebunit, tăiat
de disperare ‒ Doamne,
e bine să ne împăcăm,
trimite-mi femeia care
să-mi spele picioarele
cu lacrimi.
No comments:
Post a Comment