Tiruri nesfârșite ‒ lălăială, brambureală
scorneli, harnele, șușanele, izmenele
amestecate cu sarin, cu fosghen și difosghen
cu pirită războită scuipă gurile spurcate
în ureche, curge-n creier o zeamă galbenă
ca pucioasa, se filtrează-n oase biata speță
umană umblă buimacă zbârnâind nervoasă
apucată de streche capie își înghite șaorma
cu zemuri acide, bericica, mititeii și mestecă
cu ochi beliți după imagini ca în vis ‒ nu mai
suferă nimic, taciturn așteaptă altă lume,
mintea n-o mai are, trupul nu doar odată-i
otrăvit. Astăzi e foarte diferit speța umană
își bea sângele amărui ziua mâniei, ziua
aceea a trecut a dizolvat-o secolul în pulbere.
No comments:
Post a Comment